Oana
Cojanu

....pentru Laura

Lacrimi, ironii, justificări, zâmbete amare, depresii. Aşa începe jocul. Echilibrul aparent se transformă într-un taifun care trage totul în jos..sau în sus..depinde de partea cui eşti. Cuvinte grele se aruncă dintr-un careu în celălalt. Unii cred, alţii se justifică. Defensiv, unul din personaje se ascunde şi joacă pe vârfuri rolul nefericitului. Copleşit de o vină de care nu se ştia vinovat până atunci, al doilea personaj din scenă începe să deşire firul subţire - până atunci de aur- care îi lega. [ citeste mai departe ]

Si daca numaratoarea inversa a inceput? Un fior rece de gheata ti se infinge ca un pumnal adanc in viscere. Pulsul iti creste si deschizi ochii larg in intuneric. Vrei sa prinzi in gene un fir sensibil de lumina. Orice de care sa te agati ca sa treci inapoi in realitate. Mintea e blocata de aburii reci ai panicii pe care o resimti pentru prima data. Iti infigi adanc unghiile in palma ca sa opresti strigatul. Si daca se termina? Daca e inceputul sfarsitului...incerci sa ti aduni de pe jos ramasite de ratiune. Nu mi se poate intampla mie asta?!

Bantui fara tinta catre primul geam. [ citeste mai departe ]

Si am ajuns la spital. Cu salvarea, cu sirena, cu o asistentă deosebit de grijulie, cu totul altfel decât îmi imaginasem că voi întâlni. Ea a făcut tot ce a putut ca să mă încurajeze. Mi-am zis - hai că poate nu e aşa rău.

Vraja s-a spart însă odată intrată pe uşa camerei de gardă. Un medic, trei rezidenţi curioşi şi o mie de oameni care se fâţăiau inutil, doar doar vor reuşi să-i smulgă medicului un răspuns înaintea amărâtului care aştepta să fie consultat. [ citeste mai departe ]

Sânge, dramă, funii legănate de vânt. Pungi de plastic înfăşurate în jurul gâturilor vineţii, cearcăne adânci, săpate în chipuri definitiv îngheţate.  Cadru detaliu: degete subţiri, palide, încremenite într-un ultim gest interpretabil. Plan general: oamenii cenuşii adunaţi să amuşine mirosul fetid al celor rămaşi suspendaţi într-o viaţă în care nimeni nu le va da mult căutatul răspuns.

O zi, două, trei ştirile se clădesc din umorile pe care le lasă în urmă -încă în această lume- sinucigaşul. [ citeste mai departe ]

Nu vreau sa consum prea multe cuvinte. Clipul atasat spune totul si chiar mai mult. Nu sunt nici pro, dar nici cu totul contra :).

Pana la urma, lumea se schimba! Asa ca, idiferent de tabara in care ne aflam, zic sa ne mentinem antrenati!

http://www.youtube.com/watch?v=Da6DbYh5qb8&feature=player_embedded#! [ citeste mai departe ]

Go ’way from my window
Leave at your own chosen speed
I’m not the one you want, babe
I’m not the one you need
You say you’re lookin’ for someone
Never weak but always strong
To protect you an’ defend you
Whether you are right or wrong
Someone to open each and every door
But it ain’t me, babe
No, no, no, it ain’t me, babe
It ain’t me you’re lookin’ for, babe

Go melt back into the night, babe
Everything inside is made of stone
There’s nothing in here moving
An’ anyway I’m not alone
You say you’re lookin' for someone
Who’ll pick you up each [ citeste mai departe ]

Adicatelea nu stiu daca ploaia e chiar atat de rea..pana la urma naste senzatii, trairi si rabufniri cum rar ne e dat sa simtim. Amortiti de ritmicitatea bolnavicioasa a  zilelor uitam sa mai privim in sus. Trebuie prin urmare sa fim plesniti delicat in crestet de stropii mari de ploaie doar doar mai ridicam pleoapa obosita. Nu ne mai mira nimic…nu mai tresarim. E nevoie de un fulger zdravan si un tunet pe masura care sa ne smulga violent din starea de permanenta vegetatie. Plante decorative, de interior…un pic pleostite de atmosfera artificiala in care am fost dresati sa existam. [ citeste mai departe ]

Mi se intamplă des ca zilele de la care sper cel mai mult să-mi aducă măcar un zâmbet timid pe buze, să se dovedească a fi adevarate dezastre. Şi invers, zilele în care zăresc semne de nefericire în fiecare detaliu devin adevărate minuni de bucurie.
Mă întrebai azi, rupt un pic de agitaţia din jur - banal, recunoaşte - care a fost cea mai frumoasa zi pe care am trăit-o până acum. N-am putut să fiu foarte coerentă în răspuns, iar spontaneitatea intrase în pauză..aşa că ţi-am cerut un răgaz pentru gânduri. [ citeste mai departe ]

Stai intins in asternutul inca umed. Privesti in gol tavanul alb, inalt si incerci sa prinzi printre genele lungi formele ciudate in care se impletesc firele de fum.  Dansul haotic se naste in jarul fierbinte si se pierde undeva in perdelele care acopera fereastra intredeschisa. Nu stii ce-ti place mai mult, aroma tigarii sau a liliacului care invadeaza camera alba. Tot urmarind fumul, descoperi si alte lucruri pe care in graba cu care ai intrat pentru prima data in acea incapere nu ai avut ragazul sa le remarci: fotoliul comod acoperit cu panza de in care pastreaza urma corpului ei ghemuit. [ citeste mai departe ]

Azi am primit o invitatie inedita.  O chestie noua, care dupa multe zile bosumflate m-a facut sa rad din tot sufletul
Am fost invitata sa ma bat.  Si nu la genul: " Beii, esti jmechera, hai pan' afara!", ci serios si riguros.

Am fost acceptata, desi nu cerusem, intr-un fight club autohton.  Cica prezint garantia unei lupte bune, serioase, duse cu mandrie pana la capat. Pana la ce capat? am intrebat cu vocea un pic subtiata..adik oi cara si io ceva pumni in capul oponentului, dar expresia" pana la capat" nu mi-a suras.

Pana la capat??!! adik??!! [ citeste mai departe ]